Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii

O iniţiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur şi argint din Munţii Apuseni, iniţiat de compania Roşia Montană Gold Corporation (în continuare RMGC), trebuie analizată cu obiectivitate, de specialişti competenţi şi dezinteresaţi, prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii.

Scurtă descriere a proiectului Conforma datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formată prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din acţiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) şi acţionari minoritari (0,7 % din acţiuni). Firma a obţinut o concesiune pentru o suprafaţă de 4282 ha, în zona Roşia Montană, situată la 80 km de Alba Iulia şi 85 km de Deva. Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de muncă) şi organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantităţi de aproximativ 300 tone de aur şi 1600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafaţă, în patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care însemnă extragerea unei cantităţi de peste 220 milioane tone de minereu. Roca sterilă va fi depozitată în două halde (Cetate, 66 hectare şi Carnic, 70 ha). Nămolul epuizat, rezultat în procesul tehnologic după extracţia aurului şi argintului, va fi acumulat într-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone şi o suprafaţă estimata la ca. 100 hectare (600 ha după alte surse), în spatele unui baraj înalt de 180 metri, construit din rocă sterilă. Beneficiile previzibile pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic la preţul de cost.

Nu am putut să nu observ ironia, canadienii plătesc un preţ derizoriu pentru a concesiona 4000 şi ceva de hectare de teren în subsolul căruia se găsesc sute de tone de metale preţioase, obţin 80% din acţiuni şi mai beneficiază şi de scutire de impozite şi  taxe vamale. Incredibil!

Pentru populaţia din zonă

Proiectul crează un numar de locuri de muncă într-o zona deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de munca sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă. Alte avantaje preconizate de proiect prevăd posibilităţi de calificare profesională a populaţiei din zonă şi venituri din impozitele locale plătite de populaţie.

Pentru Statul Român

Statul Român beneficiază de redevenţe de exploatare în valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o sumă neînsemnată în comparaţie cu profitul firmei. Veniturile obţinute de Statul Român, afectate de scutirea de un impozit şi taxe vamale a firmei, înseamnă un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite încasate de stat sunt cele pe salariile lucrătorilor. În concluzie, dacă beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea Statului Român şi ale comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile.

Riscurile proiectului

Aspecte economice şi sociale: Se preconizează exploatarea aurului şi argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfârşitul perioadei de exploatare a zăcământului zona ar rămâne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de şomeri (şi cu un mediu grav afectat), problema socială neavând o rezolvare durabilă, pe termen lung. Gravitatea şomajului va fi amplificată de prezenţa în zonă a unei populaţii venite şi stabilite aici între timp. Proiectul afectează 38% din suprafaţa comunei Roşia Montană şi aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc strămutate, precum şi demolarea a 740 case şi câteva biserici cu cimitirele lor. Operaţiunea a stârnit o puternică reacţie negativă şi nemulţumirea a numeroşi localnici, chiar dacă un număr însemnat au acceptat ofertele atrăgătoare de compensare financiară din partea firmei.

Aspecte juridice

Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislaţia Europeană: 1. Metoda aplicată în cursul elaborarii proiectului minier Roşia Montană încalcă Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Iunie 1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.

2. Metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane (freatice).

3. Măsurile de strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei miniere care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalcă Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere drepturile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai menţionează că situaţia în care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 % iar partenerul român doar 20 % din acţiunile Companiei Roşia Montană Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public în beneficiul economic al ţării” (care ar justifica unele măsuri de strămutare) şi este neobişnuită în practica internaţională a valorificării bogăţiilor subsolului, precizând că în industria petroliferă, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % în favoarea ţării gazdă. Proiectul încalcă de asemenea Convenţia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Concluzia generală a studiului este că proiectul nu corespunde criteriilor prevăzute în Art. 8, aliniat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi contrazice nu numai legislaţia de mediu a Uniunii Europene/Comunităţii Europene ci şi principiile de baza şi standardele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Aspecte tehnologice

Tehnologia folosită se bazează pe extragerea aurului prin tratarea minereului măcinat cu soluţie de cianură de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extracţia aurului din minereu cu cianură periclitează în mod serios mediul ambiant şi experienţa dezastrului de la Baia Mare este releveantă. Accidente similare (ca. 30 numai duăa 1990 !) au avut loc şi în alte ţări unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut loc în U.S.A. (1993 şi 1998), Guyana (1995), Australia (1995), Filipine (1999), dar în zone mai puţin populate şi deci cu efecte mai puţin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defecţiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte şi 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta că asemenea accidente nu se pot repeta, iar odată produs pedepsirea vinovaţilor nu mai serveşte la nimic.

Mai trebuie adăugat că cianura nu este singurul pericol; nămolurile şi apele rezultate din procesul tehnologic prezintă riscuri de poluare gravă şi prin conţinutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decât cianura şi care nu pot fi neutralizate ! De altfel nici produşii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecşi metalo-cianici) – deşi mai puţin toxici – nu sunt lipsiţi de efecte negative, în cantităţile mari acumulate în lacul de decantare. Trebuie adăugat că la ora actuală se fac cercetări în diverse ţări pentru înlocuirea cianurii în procesul de extragere a aurului. De aceea considerăm că noile exploatări ar putea fi amânate până când aceste tehnologii fără cianură vor deveni aplicabile la scară industrială.

Aspecte ecologice şi referitoare la conservarea mediului natural

Exploatarea la suprafaţă (în carieră deschisă) produce o degradare semnificativă a mediului natural, în fapt o adevarată mutilare a peisajului, lăsând în urmă cratere imense şi masive depozite de material steril, după cum se poate vedea în cariera deschisă din imediata vecinătate, la Roşia Poieni! Poluarea aerului, apelor şi solului din zonă, produsă de mijloacele tehnice de exploatare la suprafaţă (prin decopertare) şi de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantităţi uriaşe de minereu şi material steril nu poate fi ignorată. Distrugerea peisajului caracteristic Munţilor Apuseni anulează potenţialul turistic şi elimină perspectiva unei valorificări durabile a zonei concepute pe această bază, pe o rază mare, nu numai la Roşia Montană.

O zonă poluată nu va atrage nici investiţii de altă natură.

Exploziile folosie în tehnologia de decopertare prin “puşcare” (de cinci ori pe săptămână) prezintă riscul unor vibraţii şi unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinatate a exploatării, riscând slăbirea şi prăbuşirea unor construcţii şi a unor galerii miniere vechi. Reprezintă riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrările în subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) în timpul verii mai ales sub influenţa unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinătate a unor localităţi populate (Câmpeni, Abrud).

Aspecte ştiinţifice istorico-arheologice

Zona vizată în proiect conţine vestigii arheologice de mare interes ştiinţific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa şi poate în lume, aşa cum au relevat studiile parţiale întreprinse de cercetătorii arheologi din România şi Franţa, ca urmare a obligaţiilor legale, finanţate chiar de firma RMGC pentru obţinerea “descărcării arheologice”. Este necesară extinderea acestor cercetări de la suprafaţa restransă cercetată (doar 4 hectare!) la toată suprafaţa vizată (cel puţin 100 hectare), ceea ce necesită mai mult timp.

Exploatarea zăcamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabilă a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat şi ar anula posibilitatea constituirii în viitor a unei zone de turism cultural, o soluţie economică durabilă pe termen lung. Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crimă culturală.

Aspecte politice

Autorităţile chemate să aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemulţumire a unei părţi însemnate a populaţiei din zonă, protestele şi opiniile exprimate de Academia Română, alte foruri şi instituţii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucureşti), societatea civilă prin diverse organizaţii neguvernamentale, personalităţi publice, peste 1000 de oameni de ştiinţă din ţară şi străinătate, membri ai unor instituţii cu mare autoritate ştiinţifică (printre care Ínstitut de France şi Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri – ICOMOS), opinii exprimate în manifestări publice, declaraţii, intervenţii în mijloacele de mass-media sau direct la autorităţi.

O administraţie de stat care aprobă proiectul îşi asumă o grea răspundere !

CONCLUZIE GENERALA

Cântărind beneficiile potenţiale şi riscurile implicate în proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană rezultă că în forma actuală proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public în beneficiul economic al ţării” iar beneficiile de interes privat nu justifică riscurile şi duc la concluzia că iniţiativa trebuie abandonată înainte de a produce consecinţe dezastruoase iremediabile.

Acad. Ionel Haiduc