De vorbă cu Zamolxe

Aveţi aici ceva ce vă poate ajuta în aceste vremuri tulburi, ceva ce vă poate ajuta să înţelegeţi unele fapte, fapte pe care mulţi dintre noi, “confiscaţi cum suntem”, le uităm, nu le băgăm în seamă, ori nici măcar nu ştim nimic despre ele.

Drag copil, Iubirea ce ţi-o port, e mare. Asta nu înseamnă că tu nu poţi să-ţi duci viaţa ta. Tu ai trăit pe aceste meleaguri ca dac liber, aceasta înseamnă ceva mult mai profund, a reprezentat şi reprezintă spiritul de libertate al dacilor liberi.
Aceasta ai trăit, aceasta tu acum o duci mai departe; libertatea, spiritul liber care trăieşte în tine, ca în toţi ceilalţi.
Acest spirit liber, acest strigăt a pornit de multe ori din interiorul tău, poate nu l-ai înţeles dar tu eşti spiritul liber al popoarelor care au trăit pe pământ ca mulţi alţii de altfel. Această libertate eu ţi-am dăruit-o. Te-am lăsat să ţi-o cunoşti, să ţi-o recunoşti, să o conştientizezi.

Dacă nu am mai venit nu înseamnă că nu am fost lângă tine. Dar evoluţia era a ta şi numai a ta, erau paşii tăi.
Acum am sosit, mi-am făcut simţită prezenţa ca iubirea să mi-o simţiţi din nou, să ştiţi că sunt în contact cu voi şi să aveţi încredere în voi, în nimeni altcineva decât în voi ca umani, ca fiinţe care au trăit pe pământ care se descoperă acum pe voi, conştientizându-vă aspectul vostru divin.

Spiritul liber, cel care vă strigă, vă ajută să vă recăpătaţi încrederea,vă ajută să deveniţi voi, întregi, unindu-vă cu partea voastră divină. Aş dori să întelegeţi deplin această libertate ce v-o asumaţi, care înseamnă eliberarea voastră din tot ce a existat pe pământ ca lege, dogma, spirit de credinţă.

Voi aţi fost acestea, acum deveniţi ceea ce sunteţi, ceea ce simţiţi voi cu adevărat. Deveniţi întregul cu toate aspectele voastre. Mi-am luat această libertate de a veni ca să vă aduc aminte de spiritul liber pe care voi l-aţi trăit cândva pe aceste locuri, de sentimentul de libertate cu care aţi pornit atunci la drum şi să continuaţi acea eliberare, pentru că este foarte important la aceste timpuri ca oamenii să ştie că ei înşisi îşi oferă această eliberare şi îşi obţin propria libertate. Nu este vorba de cineva anumecare îi ţine în lanţuri şi totuşi există energii care îi ţin în lanţuri. Dar este la libera lor alegere să scape de aceste lanţuri prin alegerea pe care o fac în mod individual. Ei sunt proprii stăpâni şi pot stăpâni aceste energii. Deci să înţeleagă că nimeni nu-i obligă cu nimic şi nimeni nu poate să hotărască pentru ei.

Eu sunt în tot şi în toate. Eu sunt mereu la îndemâna voastră. Eu sunt acolo unde nici nu gândiţi . Aceasta nu înseamnă că mereu este necesar să aduc cuvântul meu.

În această zonă în care voi aţi cunoscut libertatea, se ridică acum un nou avânt. Este acest avânt al eliberării şi al libertăţii. Va fi simţită de fiecare părticică a acestui pământ. Voi sunteţi aidoma unui stindard ce recunoaşteţi primii această libertate.
Nu vă lăsaţi păcăliţi de cuvintele altora, nu credeţi în alţii, decât în voi înşivă.

Energiile acestui pământ se eliberează , vechiul pleacă, cu fiecare schimbare ce are loc acum, fiecare respiraţie a oamenilor duce la eliberarea vechiului. Eu sunt foarte mulţumit de ceea ce se întâmplă pe aceste locuri. Totul este o binecuvantare pentru că aceste energii blocate adânc în pământ sau în voi, prin toate aceste nemulţumiri, prin tot ce se întâmplă în viaţa voastră, de fapt, se eliberează, ele pleacă îşi găsesc echilibrul pe măsură ce se eliberează, sunt absorbite odată cu energiile care sosesc. Este un du-te vino continuu până când şi în viaţa voastră se va observa această echilibrare.
Dar până se produce această echilibrare, voi conştientizaţi evenimentele ca fiind benefice, fiind în sprijinul vostru şi al pământului. Energii puternic ancorate în munţii voştri, acum ies la suprafaţă. Eliberarea se face prin însăşi vremea care este, eliberarea se face prin râurile care pleacă din munte, eliberarea se face cu fiecare oftat de năduf al vostru. În tot acest proces nu este vorba de voi, este vorba de energii care pleacă. Manifestarea este diversă, de la fapte neânsemnate până la fapte sociale pe care voi le vedeţi.
Este o eliberare masivă prin voi înşivă. Dacă înţelegeţi toate acestea le veţi privi cu detaşare, cu înţelegere. Ceea ce poate părea o dramă este aceeaşi eliberare a energiilor acestor ţinuturi. Ele nu au cum să se elibereze altfel. Se eliberează prin corpul vostru fizic prin aşa zisele dureri, se eliberează prin situaţii itale aşa-zis conflictuale, între voi, în familie, între prieteni, între aspectele politice, economice; prin acestea toate, ele pleacă.

Priviţi detaşat totul. Încercaţi să domoliţi mintea, încercaţi să susţineţi inima şi înţelegeţi că toate sunt eliberări pe care voi le faceţi pentru miile de ani care s-au deşfăşurat pe pământ. Dar nu sunteţi voi toate acestea.

Permiteţi şi susţineţi-vă unii pe alţii explicându-vă toate aceste fenomene. Pentru aceasta aţi venit, pentru aceasta sunteţi, să ajutaţi, să explicaţi şi însăşi voi să eliberaţi, să luaţi parte la această eliberare masivă a energiilor staţionate, cantonate pe planetă. Este o muncă care este a voastră, este o muncă în care noi suntem lângă voi, dar voi o faceţi. Noi suntem toţi în jurul vostru să vă arătam mai târziu ce este de făcut. Acum însă este momentul puternic de eliberare şi planeta eliberează prin şi odată cu voi. Nimic nu este întâmplător, voi înşivă prin simţurile voastre, prin intuiţia voastră regizaţi; poate nu vă daţi seama dar totul pleacă din interiorul vostru. În timpul zilei totul pare o piesa cu intrigă şi conflictele ei, dar noaptea, când vă întâlniţi cu noi, noi aflăm adevaratele voastre intenţii, cum voi regizaţi tot voi sunteţi în acelaşi timp regizorul, actorul şi spectatorul. Înţelegeţi această complexitate pe care v-aţi asumat-o, înţelegeţi în acelaşi timp complexitatea chiar dacă sunteţi în afara acestui proces.

Dacă voi rămâneţi pe linia de echilibru, centraţi, totul va decurge mult mai uşor căci la aceasta vă ajută conştiinţa, înţelepciunea, experienţa de mii de vieţi.
Lăsaţi toate acestea să se echilibreze, permiteţi şi ele îşi vor găsi matca de la sine. Nu încercaţi să suferiţi că partea umană este atrasă de acest aspect.

Încercaţi să aduceţi bucuria fiecărui moment şi în fiecare moment să aduceţi conştient această bucurie pentru că este o transformare, o naştere. Uneori naşterea are unele simptome. Voi sunteţi în acest proces de naştere, travaliu, cu contracţii, cu paşi înainte şi paşi înapoi. Dar priviţi totul în ansamblu şi înţelegeţi că este o naştere tot prin voi , pentru o altă dimensiune. Aveţi oportunitatea să fiţi în această naştere, să o conştientizaţi şi să înţelegeţi că este o naştere tot pentru voi. Înţelegeţi că conştiinţa oamenilor de pe planetă a făcut faţă acestei naşteri şi nu a fost necesar vreodată ca toţi să plecaţi de pe pământ. Participaţi indirect la acest proces unic. Dacă înţelegeţi măreţia a tot ce se întâmplă, veţi permite ca acest proces să se facă uşor, cu o deosebită graţie divină.

Daţi deoparte ceea ce vi se prezintă ca propria voastră neâncredere, face parte din decor dar nu vă lăsaţi amăgiţi de ea. Fiţi voi şi aicea ajungem tot la spiritul liber din interior, acel spirit care vă arată şi nu greşeşte că voi sunteţi liberi acolo, în interior şi această libertate, a sosit momentul să o manifestaţi. Iată ce frumos se îmbină toate şi ce frumos le puteţi conştientiza şi să trăiţi totul în bucurie.

Întrebări şi răspunsuri

– Ţara noastră, România, vechea Dacie, are vreun ocrotitor spiritual, cineva numai pentru ţara noastră, care să fie pe vibraţia noastră, pe lungimea noastră de undă?

- În lumina ce se formează acel ocrotitor vine din Soare. El este lumina ce coboară pe pământ. Acea lumină vă ocroteşte, provine din marele soare central. Este un ocrotitor ce deocamdată nu are nume, este Lumină. Lumina discurilor solare şi eu şi voi purtăm aceste discuri. Acest pământ este binecuvântat de aceasta lumină din soare. Toţi protejăm acest pământ. El are o lumină a lui, aparte, ce-l protejează. Este o lumina care nu ar putea face nimic fără voi. Această lumină, această rază, acest disc este deasupra capetelor voastre, este permanent deasupra acestei ţări. El se reflectă apoi în voi, cei care-i purtaţi lumina. Ceea ce el conţine se află în sângele vostru, el vă activează. Aceşti sori, aceste părţi din soare sunt răspândite pe întinsul pământului dar nu toţi au acest conţinut în ei. Voi, ce proveniţi din aceste locuri, v-aţi născut sub semnul acestei lumini şi răspândiţi această lumină. El, Lumina, Soarele este protectorul nostru. Nu vine cu un nume anume, este o energie, dar simţiţi-l, vedeţi cum străluceşte în voi, cum pătrunde foarte  uşor acolo unde voi sunteţi.
Când voi conştientizaţi această lumină, îi puteţi spune disc solar, lumină solară, solarieni; îi puteţi da ce nume doriţi voi.
Când voi o conştientizaţi, voi sunteţi şi protectorul şi protecţia pentru că sunteţi sub auspiciul acestei lumini care nu vă părăseşte niciodată.
Este o frecvenţă anume această lumină care vă găseşte oriunde aţi fi pentru că o reflectaţi.

- Este o energie sau o entitate?

- Este o energie. Este o energie cu anumite frecvenţe, cu anumite coduri dar are conştiinţă. Lăsaţi numele, nu este important acum pentru voi.

- Ce putem face pentru a contracara suferinţele care vor veni, schimbările negative ,lipsurile, sărăcia?

- Planeta vă va fi de ajutor. Energia ei. Pe măsura ce acest proces se derulează, pe măsură ce acele aspecte pe are le-ai numit pleacă, apar altele, ele vor fi înlocuite. Aceste vibraţii, această dualitate plecând, nu rămâne un gol. Noul se formează. Noul apare din acest haos. Suferinţă şi mizerie au fost tot timpul pe pământ şi lumea a continuat să trăiască şi să fie. Nu va fi acum mai mult ca altădată. Altceva este de adus la conştiinţa oamenilor: încrederea.
Mulţi nu au această încredere în propriile lor forţe, aceasta, declanşează de multe ori acele lipsuri. Încrederea este ceea ce omul, fiecare în interiorul lui o are de câştigat. Aşa ceva nu se vinde nicăieri, nu se vede. Când acest lucru se înţelege, şi omul îşi atinge această încredere, este deschiderea sa, pasul ce-l face către Divinul din interior. Oricât şi orice aţi vrea să faceţi, nu puteţi; dacă acel om poate să aibă mii de bogăţii, el nu-şi atinge Divinul din el. Toate acum au rolul lor. Şi nu uitaţi voi vi le-aţi pus. Sunt multe necesare. Lăsaţi-le să fie. Nu trăiţi drama lor. Nu intraţi mai mult în această dramă. Nu uitaţi ceea ce v-am spus: sunteţi regizor, actor şi spectator. Material, sunt acele aspecte de sărăcie dar sunt mulţi care şi le-au dorit, cărora acea sărăcie le dă o siguranţă. Se complac în acea sărăcie. Deci, acceptaţi, totul. Spiritul şi-a ales acel cadru. Rolurile voastre vor fi şi sunt. Voi veţi arăta lumina dar nu va fi înţeleasă de toţi. Sunt rolurile lor.
Şi acum voi sunteţi lumina şi câţi au venit în jurul vostru, permiteţi ca fiecare să-şi joace rolul pe care şi l-a ales. Nu puteţi intra în rolul lui. Priviţi în interiorul vostru şi alegeţi rolul pe care îl simţiţi, pe care îl aveţi de jucat; rolul pe care l-aţi ales în orice moment este cel mai bun ghid pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.

- România, ca ţară, ca popor are karmă? are datorii faţă de alte popoare?

- Nu, nu a avut niciodată nici o datorie faţă de nici un popor. Rolurile s-au jucat aşa cum s-au jucat pentru că acest pământ a fost dorit. O cauza a dus la un efect, dar ceea ce este acest pământ şi ceea ce s-a întâmplat pe acest pământ, pot spune că nu a fost karmă. A fost din partea unora lăcomie, avariţie, dorinţă de putere şi şi-a învăţat fiecare rolul şi a revenit în aceste roluri, dar acest pământ este cu totul şi cu totul deosebit pentru că aici a fost sămanţa, aici a fost iubirea, de aici s-a plecat cu armonia. Aici a fost aidoma unei nestemate. În aceste pământuri s-au plantat multe lucruri, energetic. Este un loc de unde, la un moment dat în procesul de evoluţie al pământului s-a pornit, cum spuneţi voi, aspect primordial. Aici au fost nişte forţe care au împlementat de la început o energie permanent  creativă, o energie feminină, permanent creatoare care a dăruit şi pentru că a dăruit foarte, foarte mult a dorit să fie cotropită, pângărită, desfiinţată. Această energie nu s-a oprit niciodată din creativitatea ei şi această energie acum abundă din nou prin voi.
Nu uitaţi că această energie vă susţine, face parte din forţa Mamei Pământ şi indiferent de ce vremuri au fost pe acest pământ, ea şi-a făcut permanent simţită prezenţa şi a renăscut de fiecare dată. Este forţa care vă ajută să renaşteţi.

Mihaela Palade – “De vorbă cu Zamolxe”

Mihai Eminescu – Testamentul politic

Motto:

Fiecărui neam, căci Dumnezeu le iubeşte pe fiecare deopotrivă, Divinitatea îi dăruieşte un mare luminător de conştiinţă, întrupat din carnea şi din sângele naţiunii în slujba căreia îi este hărăzit să-şi devoteze viaţa. Plămada lui înmănunchează, în chip organic, cele mai de seamă calităţi şi însuşiri ale etniei pe care o reprezintă. Asta îl face apt să se identifice cu sufletul neamului său şi să-şi poată îndeplini misiunea divină. Iar întrucât, pentru naţiunea română, marele luminător de conştiinţă hotărât de Dumnezeu, avem toate temeiurile să fim încredinţaţi că este Eminescu, înseamnă că aceia care se străduiesc să-i întineze imaginea, aduc, prin acţiunea lor, ofensă lui Dumnezeu, adică blasfemează.

Şi-atunci, ca să exemplific, este sau nu este blasfem acţiunea de-a căuta să
discreditezi un astfel de om, prezentându-l cu obstinaţie lumii drept «nebun», şi făcând, ca să-ţi iasă pasenţa, în mod deliberat, abstracţie de faptul (verificabil de altfel) că, în miile de pagini ale operei sale de-o viaţă nu există nici o contradicţie logică?; totul: publicistică, poezie, manuscrise, constituind un ansamblu organic şi armonios, de o coerenţă fără fisură… Radu Mihai Crişan, “Eminescu interzis. Gândirea politică”

Adevăratul Eminescu, nu e visătorul dulceag şi moale din cele câteva poeme de dragoste învăţate pe genunchi la şcoală. Nicăieri nu e mai real Eminescu decât în publicistica sa şi în Doina. Ioan Zestrea

Este evident că pentru mulţi oameni din actuala “elită” politică sau culturală, contaminaţi de virusul “corectitudinii poltice” strigătul: “Cine-a îndrăgit străinii/mânca-i-ar inima câinii”, al lui Eminescu nu sună tocmai bine!!! Pentru politrucii neruşinaţi din zilele noastre care au trădat interesul naţional din motive personale şi de partid aceste cuvinte sunt ca un trăznet. Ele sunt glasul constiinţei acestui popor care nu va tăcea niciodată. Alexandru Năstase

Pe 15 ianuarie s-au împlinit 161 de ani de la naşterea celui mai mare gânditor al naţiei române. Ce modalitate mai bună de al sărbători pe Eminescu decât aceea de al da aşa cum era el cu adevărat, liber, necenzurabil şi necruţător cu  vânzătorii de ţară. Iubirea pentru poporul din mijlocul căruia s-a născut, de la care a preluat cele mai admirabile calităţi, i-a adus moartea, poate chiar s-a sacrificat pe sine însuşi.

Ziaristica lui Eminescu, mereu cenzurată de toate guvernele care au trecut pe la conducerea acestei ţări, din 1889 şi până acum, este scoasă la lumină de Radu Mihai Crişan, în cartea “Eminescu interzis – Gândirea politică”

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.

Peste noapte şi prin surprindere am admis legiuiri străine, legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania,
China sau Galiţia. . .Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare.

Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern.

Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevărul, în care cartea faptelor petrecute va sta deschisă şi se va citi atât de lămurit, încât toată doctrina paralogismelor nu va fi în stare să-i întunece înţelesul.

Se-înţelege că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate politice. . .partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale  care, păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării… În cadrul lor, organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie.

Singura deosebire între ele este foarte mică şi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât
[pe] o clasă socială oarecare, şi lucrul principal e forma, mai mult sau mai puţin corectă, în care cineva caută a face plauzibile aşanumitele sale principii.

Există două naţiuni deosebite (distincte n.n.) în această ţară: una stoarsă şi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de miljocitori (spoliatori n.n.). Averea se urcă numai în oraşe şi, chiar şi aici, nu în populaţiunea română, ci în cea străină. Nu se intervertesc factorii ecuaţiunii sociale, ci devin cutotul alţii. Avem a calcula astăzi cu factori care, înainte, în vechea noastră organizaţie lipseau cu totul, avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc, faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi, a deveni o simplă unealtă pentru fructificarea capitalului lui. . .Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi – veneticii care-au obţinut cetăţenia română  de ieri-alaltăieri iar autoapărarea împotriva lor e disproporţionat de grea, de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă.

Faţă c-o asemenea privelişte, în care virtutea se consideră, de unii, ca o nerozie, se taxează, de alţii, ca o crimă, în care inteligenţa şi ştiinţa, privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii caracterelor uşoare, în care cuminţie se numeşte arta de-a parveni sau de-a trăi, fără compensaţie, din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la momentul fatal, de cumpănă, în care înclină a crede că, în asemenea vreme şi-n aşa generaţie, însuşirile rele ale oamenilor
sunt titluri de recomandaţie. . .Astfel, trădătorul numindu-se geniu, plagiatorul erou, pungaşul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii şi speculanta de sineşi femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos, că fiecărui drept îi corespunde o datorie şi că secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului. . .Acela ce cutează a se revolta faţă cu această stare de lucruri, acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că «progresul» nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei ţări este denunţat (prezentat n.n.) opiniei publice de către negustorii deprincipii liberal-umanitare ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar.

Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simţi român. Ceea ce contestăm, însă, e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români, deocamdată. Aceasta e opera secolelor. Până ce însă vor fi cum sunt: până ce vor avea instincte de
pungăşie şi cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întâi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi-atunci vor putea fi români adevăraţi. Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată.

Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernământ. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulitaţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.

Trebuie odată ca poporul românesc să-nţeleagă cum că, totdeauna, omul ce are ceva, omul care are ce pierde, fie nume istoric, fie avere (muncită, în mod cinstit),  fie razimul moral al unei mari inteligenţe sau a unei mari culturi, numai acela cumpăneşte [drept] când face legi, judecă cu precauţiune (cu nepărtinire n.n.) şi nu are interes de a sta neapărat la putere, numai şi numai pentru a se hrăni din buget.

Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţionalităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi pretextul cu care Apusul se luptă cu
toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene.

Avem nevoie, mai întâi de toate, de-a urâ (de-a combate n.n.) neadevărul, ignoranţa lustruită, cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor căci e clar că un stat care cheltuieşte pentru pretinse necesităţi politice mai mult decât poate suporta producţia poporului va ajunge, pas cu pas, la sărăcie, pospăită cu vorbe, dar din ce în ce mai simţitoare prin trebuinţele miilor de indivizi pe care un sistem fals i-a ridicat, prefăcându-i în exploatatori ai averii publice precum şi că sărăcia e un izvor de rele fizice şi morale, care, la rândul lor, sunt cauze ale decadenţei economice.

Prin urmare: atenţie! Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.

Se-nţelege. Punând mâna pe presa europeană, care în genere nu mai are de ţintă luminarea, ci escitarea urelor între clase şi popoare, uşor li-e să spună orice minciună patentă. Publicul cafenelelor, blazat de ipercultura europeană şi setos de noutăţi de senzaţie, găseşte plăcere în citirea monstruozităţilor ce se vor fi petrecând în România. Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi – otravă. Ei au încercat a otrăvi şi literatura germană cu acele scrieri pe cari oamenii c-un simţământ mai firesc le numesc francezo-ebraice, ei au introdus uşurinţa pariziană în discuţiile cele mai grave, veninul în relaţiile sociale; în Austro-Ungaria sumuţă popor contra popor, în Germania confesie contra confesie şi ginte contra ginte.

Evreul care redigează Pesther-Lloyd şi sumuţă pe maghiari contra germanilor şi a celorlalte naţionalităţi este acelaş care prin Neue freie Presse sumuţă pe germani contra maghiarilor. În toate ţările ţin cu cel tare, niciodată cu cel apăsat, şi se unesc cu acela întru traficarea şi esploatarea puterilor pozitive ale poporului.

Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vecinic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară escepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă. Dacă e meseriaş, e superficial, lucrează numai pentru ochi. De aceea chiar la noi, unde împrejurările ar trebui să-i silească la muncă, vom găsi că ei reprezintă meseria superficială. Cel mai solid meseriaş e şi aici în ţară românul sau germanul sau cehul, niciodată evreul. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. Ieftin şi rău e deviza evreului până ce ruinează pe lucrătorul creştin, scump şi rău e deviza lui când rămâne stăpânul pieţii.

Vom rezuma judecata în forma unui fetva al Şeicului-ül- Islam zicând: Legea zice că cine conspiră cu străinii în contra instituţiilor ţării şi a poporului în mijlocul căruia trăieşte este un trădător. Merită un trădător drepturi?

Pentru a exploata Statul român, tagmele de «patrioţi» îşi vor da pururea mâna cu străinii.

Nimic nu demoralizează mai mult pe un popor decât erigerea nulităţii şi a lipsei de cultură în titluri de merit.

România a devenit mlaştina de scurgere pentru tot ce e moraliceşte şi economiceşte nesănătos dincolo de graniţe, pentru tot ce fuge de muncă, pentru tot ce se simte urmărit de înrolarea în armată, de poliţie şi de justiţia penală.
Superficială idee de stat şi de oameni îşi face acela care crede că prin legi decretate se pot şterge într-o bună dimineaţă rezultate istorice grămădite în curs de veacuri. Chinejii sau negrii din America nu se schimbă printr-un proiect de lege în rasă anglosaxonă chiar dacă ar vorbi englezeasca americană, pe care negrii bunăoară o şi vorbesc.

De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scântee de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţărei, pentru că, în momentul în care [prin ele - prin elementele sănătoase -] s-ar desmetici [ţara] din beţia lor de cuvinte, sar mântui domnia demagogilor.

Ceea ce am dori să se stabilească în convingerea poporului românesc e că, departe de a ne putea juca cu puterile noastre vii şi departe de a ne fi permis să le risipim, noi n-avem vreun prisos de puteri nici chiar pentru întreţinerea vieţii normale a statului român şi că trebuie să fim zgârciţi cu puţinul ce-l avem.
Convingerea că suntem economiceşte săraci şi ca popor relativ slabi ne va face cruţători cu banul şi cu sângele nostru; ne va face să cunoaştem că armata noastră nu există pentru a apăra creştinătatea ameninţată (nu există pentru a interveni cine-ştie-unde pe glob n.n.), ci pentru a ne apăra pe noi înşine; că veniturile statului nu sunt pentru a hrăni clase numeroase de paraziţi, ci pentru a ţine în regulă viaţa statului prin organe serioase şi cu ştiinţă de carte   şi, în fine, că întreg organismul nostru [social] trebuie simplificat în măsură cu simplele trebuinţe ale unui popor sărac.

Gazetele sunt făcute pentru a trezi patimile societăţii şi a crea în public atmosfera ce-i trebuieşte guvernului sau adversarilor săi spre a inaugura suirea unora şi coborârea altora;  presa (mass-media n.n.) nu-i mai mult decât o fabrică de fraze cu care făţărnicie omenească îmbracă interese străine de interesul adevărat al poporului.

Pentru amăgirea celor simpli se întrebuinţează protestaţiile sentimentale de patriotism, naţionalism, emancipare economică; pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului.
Şi cum legea fizică a inerţiei îşi are analogia sa în lenea intelectuală a cititorilor de gazete, oamenii se măgulesc a fi gândit singuri şi a se fi convins când ei n-au fost decât amăgiţi pe neştiute de către nişte şarlatani politici.

Aici puteţi descărca “Eminescu interzis” de Radu Mihai Crişan

Peste bloguşor

În această primă lună a anului, la mijlocul lui ianuarie, blogul meu a împlinit un anişor!

Uşor, uşor şi-a găsit calea şi poate că şi eu odată cu el. . .

Câteva versuri:

Peste bloguşor

Trecut-a un anişor

Şi-a croit agale drumuşor,

Prin lumea virtuală nu e uşor

Nu vreau să enumăr aici realizările şi nerealizările acestui an, doar sper şi cred că a adus informaţii utile, articole interesante şi inedite.