“Tu-l socoţi artist doar pe acel om care ia penel în mână şi pictează pe pânza frumos peisaj?… de ce nu-l consideri artist pe omul care în loc de pânză, ia un hectar de pământ şi creează pe el un peisaj?… Spre deosebire de cel pictat pe pânză, tabloul viu mai este şi multifuncţional. Purifică aerul, emană pentru om arome binefacătoare şi-i hrăneşte corpul. Tabloul viu îşi schimbă nuanţele culorilor şi poate fi desăvârşit la nesfârşit. Este legat prin firişoare nevăzute de Univers. Mult mai desăvârşit decât acela pictat pe pânză este, prin urmare şi creatorul care l-a plăsmuit mult mai măreţ este…”
“Ce este permacultura? Poate ar fi mai simplu să întrebăm “la ce se referă, permacultura, în ce domenii poate fi aplicată?” La… tot: de la modul în care ne producem hrana, la locuinţe, ape curate, copii sănătoşi, case ecologice, la modul în care muncim, la păduri, la animale, la… tot”.
Industrializarea agriculturii a dus la “Trecerea controlului asupra producţiei hranei din mâinile ţăranilor în mâinile câtorva oameni de afaceri şi companii agro-industriale mari. Aproape că nu mai există ţărani. Locul lor a fost luat de fermieri. Întrebaţi un astfel de fermier ce este esenţial pentru munca lui şi, cel mai probabil că vă va răspunde că relaţiile cu furnizorii, relaţiile cu cumpărătorii şi relaţiile cu băncile. Nici un cuvânt despre sănătatea solului, sau despre bunăstarea animalelor, despre tradiţie sau despre etica agriculturii. Şi nici un cuvânt despre respectul faţă pământ, faţă de natură, faţă de oameni, sau faţă de Creaţie, în întregul său”.
Există oameni sătui de tiparele impuse, care fac lucrurile în felul lor propriu, în grădinărit, în construcţia caselor, în gospodărie, în stupărit, etc., oameni care au lăsat deoparte goana nebună după bani…
Puţini dintre noi ştim cu adevărat cît rău produc solului metodele moderne de agricultură, folosite pe scară largă pentru a asigura profitul. Pentru a face faţă vîntului nu trebuie să i te opui, dar să te mişti odată cu el…iar agricultura modernă se opune bunului simţ, ignorînd constant nevoile solului, ceea ce duce de multe ori la secătuirea de resurse a acestuia.
Metodele permaculturii or părea ele moderne, unora chiar exagerate, dar nu sînt de loc moderne… trebuie că au fost folosite de mii de ani, fiind readuse la viaţă de moderni în cadrul procesului de reîntoarcere la origini.
Există oameni pe la noi sau prin alte părţi, ce utilizează metode care pot fi încadrate în fenomenul permacultură, o “permacultură” bazată pe intuiţie şi pe încercări, foarte multe încercări. Acesta este şi cazul lui Sepp Holzer, care a intuit, ca şi unii bătrîni de pe la noi, că plantele au grijă unele de altele :
Metode folosite cu succes în permacultură
Hugelculture(culturi pe straturi supra înălţate)
Petru cei ce nu deţin grădini cu suprafaţe generoase, aceasta este metoda ideală de cultivat legume, flori, ierburi aromatice, etc. pentru că suprafaţă de cultivat poate fi chiar dublată. Sistemul acesta are avantajul creării de microclimate, ce vor oferi condiţii perfecte pentru plante. Lemnele şi celelalte materiale organice(crengi, frunze, paie, rumegus, etc), descompunîndu-se vor genera căldură, îmbunătăţind condiţiile de germinare şi creştere a plantelor, vor elibera nutrienţi ce vor permite cultivarea unor varietăţi mai largi de plante. În plus, stratul de humus va fi tot timpul afânat, iar apa va fi reţinută mai mult timp la baza stratului.
Este foarte clar pentru Sepp Holzer, atunci cînd ridici straturi supraînălţate, imaginaţia şi creativitatea este ceea ce îţi foloseşte cel mai mult.
Mulciul
“Prin mulci (din engleză mulch) se înţelege un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafaţa solului pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor. De asemenea, mulciul poate asigura, prin descompunere, substanţele nutritive necesare plantelor, previne infiltraţiile care favorizează eroziunea şi împiedică îngheţarea suprafeţei solului. Operaţiunea de acoperire a solului cu foi, frunze, rumeguş etc. se numeşte mulcire”.
Mulciul odată putrezit va duce la creşterea cantităţii de substanţe organice din sol. Chiar şi plantele sălbatice sau părţile neutilizabile a celor recoltate pot fi lăsate pe pămînt ca mulci. Deasemenea, există şi mulci viu, plante care se pot semăna printre straturile de cultură, cum ar fi trifoiul şi lucerna. Pentru a nu lăsa pămîntul descoperit iarna, la cheremul gerului, se poate acoperi cu mulci uscat sau cu mulci viu, cel mai indicat fiind plăntuţele de muştar
Pasture croping
“Aţi putea crede că ar fi logic ca direcţia principală în agricultură, în special în creşterea grânelor, ar fi una care să adopte un model ce conservă solurile fertile. Sau către un model care chiar să creeze sol fertil! Dar aţi greşi. Nici vorba de aşa noroc. Nu încă”.
În Australia trăieşte un ins pe nume Colin Seis, ce a ales să facă lucrurile diferit faţă de majoritatea agricultotilor. De 15 ani experimentează o tehnică de cultivare a cerealelor numită pasture cropping, tehnică ce presupune semănarea culturilor direct în păşune, “fără a ara şi întoarce mai întai solul”. Astfel culturile pot fi semănate “direct într-o păşune de plante perene native unde acestea vor creşte în simbioză, în beneficiul atât al plantelor cultivate cât şi al plantelor native”.
Aţi observat poate că prăşitul şi tratarea solului cu ierbicide sînt de prisos. Mult mai important, “această tehnică conservă structura solului, sporeşte biomasa solului şi împiedică pierderile de sol. O abordare neobişnuită în cadrul agriculturii moderne”.
În imaginea alăturată, în stînga putem observa 50 cm de sol puţin afînat de pe terenurile lui Colin Seis, pe care acesta practică cultivarea, în special a ovăzului, pe păşune, iar în dreaptă vedem o mostră de sol de pe un teren arat şi însamînţat cu utilaje agricole, din apropierea fermei lui Seis, cu aproximativ 20 centimetri de sol şi acesta foarte compactat.
Biluţe de seminţe
O metodă inedită, dar în acelaşi timp foarte veche, de cultivat cereale, şi nu numai cereale, e practicată de peste 3 decenii de Masanobu Fukuoka in munţii Japoniei. Nu e nimic complicat la această metodă…se amestecă compost cu lut şi puţină apă şi se formează biluţe în care sînt introduse seminţele. Se lasă biluţele la uscat şi apoi pur şi simplu se aruncă pe pămîntul nearat şi se acoperă cu un strat de mulci.
Cum au demonstrat Sepp Holzer şi Masanobu Fukuoka, permacultura nu ţine neapărat de cîte cărţi ai citit sau la cîte ateliere practice ai participat, ci mai ales de observarea naturii, de bun simţ şi de evoluţia prin încercări.
Cînepa, o plantă cu foarte foarte multe întrebuinţări, foarte cultivată în România pînă relativ recent, şi-a atras una dintre cele mai abile campanii de dezinformare. De ce şi cui foloseşte asta vedeţi în articolul următor!
Industria cînepei ar putea pune capăt crizei economice
Ştiaţi că planta denumită cînepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili, şi pînă la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cînepa e folosită peste tot. Urme de cînepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cînepă. Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cînepă, descoperită în Mesopotamia, şi datînd de peste 10.000 de ani. Cea mai veche hîrtie provine din China, în urma cu două milenii, şi este făcută din fibră de cînepă. Chiar şi faraonii au utilizat cînepa în construcţia marilor piramide.
Cînepa a devenit atît de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încît regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pămînturile lor cel puţin un sfert de acru de cînepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi. În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cînepă. În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cînepă.
La fiecare 3,6 secunde cîte un om moare de foame. Seminţele de cînepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de “grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cînepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.
Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, dintre care s-a folosit şi uleiul de cînepă. În anii 1930, Henry Ford a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cînepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pînze din cînepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi plantă.
Peste 50% din pesticidele folosite în lume sînt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cînepa este un material de 8 ori mai puternic decît bumbacul! Cînepa poate creşte într-o 100 de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutînd la protejarea mediului înconjurător. De asemenea, din cînepă s-ar putea fabrica hîrtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decît cea produsă din lemnul copacilor, ajutînd astfel şi prezervarea pădurilor ce produc oxigenul atît de necesar vieţii. Şi totuşi, de ce cînepa este atît de marginalizată în zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se produce şi marijuana? Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii
Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învîrt milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului.
Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevarată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosita în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvîntul “marijuana”?
El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930. Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cînepă: - toate manualele şcolare din SUA au fost tiparite pe hîrtie realizată din cînepă pînă în anii 1880; - în SUA, din 1631 şi pînă la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele sub forma de cînepă; - refuzul de a creşte cînepă în America, în secolele 17 si 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru o perioada de timp, puteai ajunge în inchisoare dacă refuzai să creşti cînepă; - George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cînepă; - 80% din toate textilele, confecţiile, etc. erau realizate din cînepă, pînă cînd în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului; - primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hîrtie realizată din cînepă; - in anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că pînă în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hîrtie de cînepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cînepă echivalează cu 4,3 acri de arbori; - vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămînţă de cînepă pînă în 1937 (în SUA); - primul model de maşină “T” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cînepă, maşina însăşi fiind realizată din cînepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cînepă, care erau de 10 ori mai rezistente faţă de oţel; - revista “Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat “Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătînd că aceasta nu poate fi decît cînepa; - cultivarea şi producţia cînepei nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătînd că această plantă produce de la 4 pînă la 7 ori mai puţină poluare decît ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante. Conspiraţia DuPont împotriva cînepei În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi carbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloza, metanolul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cînepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%.
Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia era foarte clară: cînepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucît ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvînt mexican obscur “marihuana” pe care l-au “împins” în conştiinţa Americii.
Manipularea mass-mediei în privinţa cînepei
La sfîrşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana. Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate: de la accidentele de maşină pînă la pierderea moralităţii. Filme ca “Reefer Madness” (“Nebunia marijuanei”) (1936), “Marihuana: Assassin of Youth” (“Marijuana, asasinul tinerilor”) (1935) si “Marihuana: The Devil’s Weed” (“Marijuana, iarba diavolului”) (1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industrialişti pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a cîştiga simpatia publicului, astfel încît să poată fi adoptate legile anti-marijuana. În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei. Masele erau ca oile, aşteptînd să fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate.
Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusa în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin Congres.
Dr. James Woodward, doctor ş avocat, a depus măturie, mult mai tarziu, din partea Asociaţei Medicale Americane, că motivul pentru care aceasta asociaţe nu a denunţa legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cînepa.
În septembrie 1937 cînepa a devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Congresul american a interzis cînepa pentru că i s-a spus ca ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent. În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana linişteşte atît de mult, încît soldaţii americani nu vor mai lupta deloc. Care e adevărul?
Cînepa, plantă minune
Cînepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sînt necesare pentru a fabrica hîrtia din cînepă, decît hîrtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe cînd cînepei îi este destul un singur sezon.
Iata cîteva din întrebuinţările pe care cînepa le-ar putea aduce omenirii:
1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămînţă de cînepă. Materialele plastice din cînepă sînt biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sînt biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele plastice făcute din cînepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.
2) Din cînepă se pot face medicamente. Sa nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe baza de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decît medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici. Cînepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încît sîngele să poată circula mai bine. De asemenea, cînepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.
3) Cînepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cînepă. Seminţele de cînepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.
4) Din cînepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cînepă sînt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA, ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cînepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cînepă?
Spuneti NU manipulării marilor companii!
Lumea e nebună…dar asta nu înseamnă ca voi trebuie să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi vestea. Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul. Folosiţi produsele din cînepă. Eliminaţi cuvîntul “marijuana” şi gîndiţi-vă la povestea care a fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Cînepa trebuie să fie utilizată căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.
Spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că “dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la razboaiele dintre bande”. Ultimele reclame de la TV spun chiar că “dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniti terorismul!” Incredibil! O plantă atît de minunată, cum este cînepa, a devenit între timp una de factură “teroristă”. Atît de departe a ajuns manipularea.
Dar nu uitaţi cîteva cifre foarte elocvente: 1/2 milioane de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! 1/2 milioane de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Dar nimeni n-a murit pînă acum din cauza canabisului! Industria petrochimică a distrus natura, şi nu folosirea cînepei. Care sînt adevarăţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele?
Prejudecata că marijuana ar crea o stare apropiată stării de beţie este una falsă. E adevărat că marijuana te face să simţi că timpul se scurge mai încet, şi astfel poţi deveni mai sensibil. Dar astfel, poţi aprecia mai mult artele şi poţi deveni mai aproape de natură, starea acesta fiind total opusă stării de beţie. Deci, din contra, devii mai conştient.
În concluzie, motivul pentru care cultivarea cînepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare, este faptul că…miliardarii planetei doresc să rămînă în continuare miliardari, in detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea obţine din cînepă!
Observaţie Carmen Babia: Ar trebui precizat că specia de cînepă despre care vorbim aici NU ESTE MARIJUANA! Cînepa care se cultiva (verb la trecut, deja, din păcate…) în România este cannabis sativa, deosebită de cannabis indica (cea din care se obţine drogul). www.revista-ferma.ro/articole-tehnologii-agricole/canepa-cannabis-sativa-l.html Şi ar fi bine dacă lumea ar lua cunoştintă de acest lucru; guvernele s-au bazat pe lipsa de informaţie şi pe… mersul oilor, d-asta au reuşit atît de lesne să interzică cultivarea cînepei.
Radu Iliescu: Carmen are perfectă dreptate. Interdicţia cultivării cânepii se datorează unei confuzii, din specia cultivată în Europa în mod obişnuit nu se poate extrage drogul. Cu toate astea, să te ferească Dumnezeu să te pârască vreun vecin că-ţi hrăneşti găinile şi porumbeii cu seminţe de cânepă, pentru că imediat te calcă mascaţii (care se cred în Columbia, cred). Legea care reglementează cultivarea cânepii este Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, la care se adaugă Regulamentul de aplicare. Dacă vrei să-ţi tacă mintea, cultivi cînepă cu o autorizaţie specială eliberată de DADR şi supervizată de departamentul de narcotice al Poliţiei. Legea nu distinge între cele două feluri de cînepă. Bănuiesc că interesele din spatele ei sunt mari. Sau pur şi simplu cei care au făcut-o sunt idioţi. În caz de proces, singura soluţie este o expertiza. Însă cel care decide este până la urmă judecătorul, neexistând în dreptul românesc probe care să nu poată fi ierarhizate şi interpretate. În cazul de faţă, o expertiza n-ar face decât să confirme faptul că nu poţi obţine marijuana din cânepa ordinară de pe la noi. Ceea ce ar contrazice textul legii, nu? Oricum, nu ştiu nimic despre jurisprudenţa în materie, însă parcă nu cred c-au intrat în puşcărie moşneguţi şi băbuţe care cultivau cânepa… Acuma, sincer, eu aş cultiva şi cânapă, şi in. Mi se par plante fabuloase, şi cred că în ziua în care hainele ieftine din petrol vor dispărea, capacitatea de a folosi fibrele naturale (inclusiv lâna care până nu demult era lăsată să putrezească pe dealuri) va fi singura soluţie că sa nu umblăm de-a dreptul în zdrenţe. Însă, pe moment, aş căuta să obţin autorizaţie de la poliţie pentru cânepă. Ştiu, e ridicol, dar aşa stau lucrurile.
Te-ai întrebat vreodată: De ce alimentele cumpărate sunt mai gustoase decât cele de casă ? De ce mâncarea de acasă n-o egalează niciodată la gust pe cea de la fast-food? De ce sunt atât de “bune” unele alimente, încat atunci când le mănâci, pur si simplu NU te mai poţi opri ?
Răspunsul este simplu. Producătorii mezelurilor/cipsurilor/supelor la plic/condimentelor şi alimentelor de la fast-food adaugă intenţionat un “E” care să ne păcălească papilele gustative şi creierul. Despre ce “E” este vorba ? Monoglutamatul de Sodiu (MSG) sau E621 face ca un salam, obţinut din fie ce resturi de carne pe care oricine le-ar arunca la gunoi, să fie un aliment atât de gustos încât să nu te mai poţi opri din mâncat. Ţi se pare că acel aliment este irezistibil de bun. Mai mult decât atât, te face să îţi doreşti să mănânci acel aliment şi mâine şi poimâine şi apoi în fiecare zi, ÎŢI DĂ DEPENDENŢĂ.
Aroma din MSG se numeşte “Umami” sau “Al cincilea gust”. Odată ce papilele tale gustative simt acest gust, transmit creierului o senzaţie de plăcere şi euforie, motiv pentru care începi să mănânci din ce în ce mai mult şi simţi că nu te mai poţi opri. Oamenii care consumă regulat alimente cu MSG adăugat, ajung să dezvolte o aşa mare dependenţă de alimente, încât mâncatul devine pentru ei principala satisfactie în viaţă. Acesti oameni sunt nevinovaţi pentru starea lor, ei sunt doar victimele unei manipulări la nivel biochimic, care are printre scopuri îmbogăţirea producătorilor şi indobitocirea consumatorilor.
Partea şi mai proastă este că acest “E” nu numai că dă dependenţă, ci este şi extrem de DĂUNATOR pentru organismul uman. Ştiinţific vorbind MSG-ul este un aditiv alimentar (“potenţator de gust”) format din 79% Acid Glutamic şi 21% Sodiu. Dacă sodiul NU reprezintă un pericol pentru sănătate, acidul glutamic sintetic este, aşa cum spune Dr Russell Blaylock, “o otravă mai rea decât nicotina şi alcoolul, dar care se găseşte din abundenţă în bucătariile fiecăruia dintre noi”. Acidul glutamic e un aminoacid necesar omului care se găseşte în mod NATURAL în organism, în sânge, în creier sau în laptele mamar, dar şi în unele alimente, în ouă, roşii, soia, în seminţe, ciuperci, în brânză, în peşte etc. Până aici nicio problema, ÎNSĂ când acidul glutamic este SINTETIC, obţinut de oameni prin procese chimice, el devine otravă curată pentru organism, dar în special pentru creier. E de inteles cî în MSG se găseşte 79% Acid Glutamic SINTETIC, deci dăunător.
Ce boli provoacă ? Deşi se fac eforturi imense pentru a ascunde şi a minimaliza efectele dăunătoare ale MSG-ului, studiile arată CLAR că această substanţă este una deosebit de dăunătoare pentru sănătate. Conform oamenilor de ştiinţă, Monoglutamatul de Sodiu poate provoca o mulţime de boli. Creierul este principalul organ afectat, “MSG ne prăjeşte neuronii”. MSG-ul e clasificat ca excitotoxină sau neurotoxină, deoarece excită neuronii atât de tare încât îi distruge şi de aici derivă o serie de boli şi dezechilibre ale creierului: -Bolile Alzheimer şi Parkinson. -Hiperactivitatea şi deficitul de atenţie la copii(ADHD). -Autismul şi Epilepsia. -Atacurile de panică şi Migrene. -Oboseală cronică. Şi nu în ultimul rând – Depresia şi tuburările de comportament. Dr. Blaylock a demostrat în cartea “Exitotoxinele: Gustul care ucide” că MSG-ul, nu numai că provoacă o gramadă de boli de creier, dar are şi un efect devastator în comportamentul de zi cu zi al oamenilor, din cauză că creează dezechilibre puternice în hipotalamus. Aşadar, ai toate sansele să devii o persoană deprimată, iritată, stresată şi obosită cronic, daca în dieta ta zilnică se găseşte MSG (şi se găseşte garantat dacă mănânci la fast-food şi consumi alimente procesate).
În ce alte moduri te afectează MSG-ul? – Afectează Glanda Pitulară, care este responsabilă pentru buna funcţionare a celorlalte glande din organism. Astfel că, MSG-ul dereglează întreg echilibrul hormonal al organismului şi de aici o reacţie în lanţ care va afecta sănătatea întregului organism. – Duce la OBEZITATE din două motive: 1.Strică echilibrul hormonal al organismului, deoarece afectează glanda pitulară. 2.Creşte cu 40%-50% apetitul, cel putin aşa arată studiile. Pofta de mâncare creşte deoarece se dezechilibrează mecanismele naturale care ne dau pofta de mâncare. Astfel că, MSG-ul te va face să-ţi doreşti să mănânci din ce în ce mai mult, chiar dacă nu ai nevoie. -Afectează vederea, studiile arată că un consum excesiv de MSG duce în timp la scăderea vederii la distanţă. –Miopia. -Provoacă hipertensiune, deoarece are un efect vasoconstricor asupra sistemului cirulator (îngustează vasele de sânge). Pe lângă că este foarte periculos pentru sănătate şi provoacă atâtea boli, MSG-ul dă şi DEPENDENŢA. Acesta este şi unul din principalele motive pentru care producătorii îl introduc în alimente.
Cum ne ferim?
Probabil acum te întrebi, cum ai putea să te fereşti de efectele daunătoare ale acestui E621 ? Foarte simplu, Citiţi eticheta!!! Dacă obişnuieşti să nu citeşti eticheta, este timpul să-ţi faci un obicei nou când mergi la cumpărături. Pentru a te feri de efectele dăunătoare ale MSG-ului şi a nu deveni dependent de alimentele procesate,este ESENŢIAL să citeşti eticheta alimentelor pe care le cumperi. Dar producătorii de alimente nu sunt proşti, ei nu au niciun interes ca TU să ştii că alimntele pe care le cumperi sunt injectate cu un “E” care pe lângă ca te îmbolnăveşte, iţi dă şi dependenţă. Din acest motiv producătorii folosesc denumiri alternative pentru MSG prin care încearcă să ne ascundă faptul că alimentele care ei le vând conţin acest aditiv.
Poţi afla mai jos denumirile care maschează faptul că un aliment conţine MSG: Alimentele care au înscrise pe etichete următoarele ingrediente conţin ÎNTOTDEAUNA MSG: Glutamat, Glutamat de sodiu, Aromă de fum, Potenţiator de aromă, Gelatină, Extract de drojdie, Acid Glutamic, Potenţiator de gust, Glutamat Monosodic, Proteină vegetală hidrolizată, Cazeinat de Sodiu, Arome naturale, Cazeinat de calciu, Proteine texturate, E621, Aromă naturală de pui, vacă sau porc
Şi eu ce mai mănânc?
1.Cea mai bună alegere o reprezintă întotdeauna HRANA VIE.
2.Alege întotdeauna alimentele de casă în locul celor din comerţ!
3.Citeşte eticheta şi alege alimentele fără “E-uri” şi cu termen de valabilitate scurt.
4.Consumă cât mai puţine alimente procesate: dulciuri, supe la plic, vegeta, cipsuri, mezeluri, sosuri cumpărate, condimente procesate şi sucurile răcoritoare.
5.Renunţă pentru totdeauna la Junk-Food. Mâncarea de tip Fast-Food are de obicei un conţinut ENORM de MSG, de aceea este şi atât de bună încât îţi dă dependenţă!
Este foarte clar pentru Sepp Holzer, atunci cînd ridici straturi supraînălţate, imaginaţia şi creativitatea este ceea ce îţi foloseşte cel mai mult. 
