Cine suntem noi? Suntem aproape toţi amnezici?

Necunoscându-ne propria noastră esenţă, – divină – neînţelegându-ne rosturile, sensul vieţii noastre în Univers, destinul propriu pe Terra, ne trezim singuri şi străini în mijlocul mulţimii, dezbinaţi de o diversitate de interese politice – când omul nu are nevoie decât de o singură politică, aceea impusă de cunoaştere -, separaţi şi învrăjbiţi de concepţii religioase diferite – când nu există decât o singură sursă de Univers -, ruinaţi de vicii, roşi de invidii, orbiţi de patimi, robiţi de instincte, angoasaţi de o existenţă în care nu întrevedem nici un liman, înspăimântaţi de agresivitatea semenilor, trişti şi nefericiţi pe un pământ al penitenţei, fără să ne cunoaştem vina. Dumitru Constantin Dulcan

Suntem dispersia luminii în picăturile de sânge, radiaţii ale aceluiaşi spectru divin.

Suntem cruci vii între cer şi pământ. Ionuţ Caragea