Intrând pe site-ul reteaualiterara.ning, cautând nişte versuri de-ale lui Eminescu, am dat din întămplare peste cuvintele unui om, ale unui român, atât de frumoase, despre Mihai Eminescu.
“Acela care nu a cunoscut geniul acestui misterios personaj istoric, a pierdut mai mult de trei sferturi din existenţă. Pentru că în trecerea lui atât de scurtă prin această viaţă a lăsat un parfum ce niciodată nu va înceta să ne încânte simţurile. A purtat haina unui om umil, deşi sufletul său avea valenţele nebănuite ale diamantului. Nu a trădat şi nu şi-a părăsit niciodată neamul şi ţara, dar acestea i-au semnat în alb, moartea. Tot ce a creeat a lăsat lumii, dar lumea nu l-a cunoscut pe el. Acest Luceafăr angelic, traversat de patimi omeneşti şi de puritatea zeilor, a îmbinat cu o forţă fantastică rădăcina umană cu petalele ce stăteau să plânga din cer. Nu sa-nchinat decât nestematei lui interioare. Niciodată omului, ce l-a trădat fără să clipească. A deranjat o lume-ntreagă cu starea lui de spirit, cu vocea sa de aur şi cu lumina ochilor. Dincolo de fruntea albă şi înaltă, veghea mereu Hristos, calăuzindu-l. Ce pot să-i spun acestui Titan universal? Să-l rog sa revină? Este atâta nevoie de el, mai ales acum, în vremuri atât de tulburi şi reci. Iar dacă acest lucru nu este cu putinţă, măcar de undeva de acolo, de sus, să ne conducă paşii pe calea cea curată.”
