Învierea

“Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii”

Creştinătatea vorbeşte despre înviere de două mii de ani şi citeşte pasajele din Evanghelii în care se povesteşte cum a înviat Iisus: câteva femei au ajuns în grădină, un înger era aproape de mormânt, dar Iisus nu mai era acolo, el a apărut apoi Mariei Magdalenei, pe urmă discipolilor săi etc. . .

Ştiţi cum majoritatea creştinilor înţeleg învierea morţilor: un om moare, este înmormântat, şi de acum înainte el va aştepta în mormânt ziua învierii. Deci, de la începutul istoriei omeneşti, de mii şi mii de ani, toţi cei care au murit aşteaptă. Ei bine, eu nu cred în această înviere! De ce?  Fiindcă creaturile nu mai sunt acolo. Dar unde sunt? Atunci când omul moare, totul se descompune; după o vreme rămân numai oasele  şi apoi dispar şi acestea. Unde au dispărut toate celelalte particule? Unele au intrat în pământ, în stânci, în arbori, altele în oceane, în râuri, altele în atmosferă, iar câteva s-au reîntors către soare, către foc. Unde să le căutăm acum pentru a învia toate acele fiinţe care au fost înmormântate?

Oare miliarde de oameni vor învia? Ştiţi oare câţi oameni s-au născut şi au murit de milioane de ani de când există omenirea? Nici măcar nu se mai poate face vreun calcul. Sărmanii creştini! Ei sunt încântaţi de ideea că toată această omenire va învia într-o bună zi. .  .Pentru moment, toţi aceşti oameni aşteaptă fără să se mişte : ei dorm de milioane de ani în morminte. . . Ce şcoală a lenei a inventat Domnul!

Ce fel de Dumnezeu este acesta? Cine ar face toate aceste lucruri nu are nici o legărură cu Divintatea. De fapt acest Dumnezeu nu există, este o plăsmuire a bisericii, a oamenilor, având însuşiri proprii oamenilor, un tată care îşi pedepseşte copii, de care aceştia trebuie să se teamă. . .  Adevărul este că Dumnezeu este ecologist, el reciclează sufletele.

Dacă Dumnezeu ar trebui să se odihnească, eu nu aş mai crede în el. Eu aş spune: “Oh, sărmanul, cred că are şi El nişte impurităţi în organism, fiindcă este obosit.” Dumnezeu este puritate absolută, iar în puritatea absolută nu există oboseală.

Eu sunt mereu uimit de felul cum înţeleg creştinii lucrurile.Ei au transformat totul la proporţiile umane şi, în loc ca omul să devină ca Dumnezeu, Dumnezeu se comportă ca un om. El are aceleaşi slăbiciuni, în special furia. . . Este nemaipomenit! Eu nu cred aşa ceva!

De aceea, scuzaţi-mă dacă vă scandalizez, dar vă voi spune că a existat un Vechi Testament, a existat un nou testament, şi va exista un al Treilea Testament: el este în pregătire. Nu înseamnă că în cele două Testamente nu au existat lucruri adevărate, ba da, dar ele  erau adaptate oamenilor epocii în care au fost scrise. Nu este necesar să vă spun cum va fi scris şi de cine, dar aşa va fi. Biserica nu va dori să îl accepte, fiindcă ea îi interzice lui Dumnezeu Însuşi să facă ceva nou, aşa cum vechiul Testament îi interzicea lui Iisus să se amestece în treburile Domnului, dar fie că îl va accepta sau nu, ceea ce vă spun se va realiza.

În realitate, Judecata de Apoi există pentru fiecare şi sub mai multe forme. Atunci când un om moare  este Judecata de Apoi. În înalt s-a judecat că a trăit destul, că şi-a terminat lucrarea, că nu mai este nevoie de el şi. . . el îşi face bagajele. Iar când este bolnav, este deopotrivă Judecata de Apoi, pentru o săptămână sau o lună. . . Judecătorii au venit, au studiat  situaţia şi îl aşează la pat pentru o vreme  obligându-l să elimine anumite impurităţi.

Să nu aşteptaţi judecata de Apoi: noi suntem fără încetare judecaţi fără să ne dăm seama. Fiecare existenţă nouă este rezultatul judecăţii făcute asupra existenţei voastre precedente. Niciodată nu va învia nimeni pentru a fi judecat. Cei vii învie. Sufletele care şi-au părăsit învelişurile, care sunt vii, pot învia, dar nu în corpurile lor fizice. Toţi oamenii sunt predestinaţi să învie într-o bună zi şi să devină asemenea îngerilor, de o puritate perfectă. Dar asemenea înviere subînţelege reîncarnarea. “Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”. . .  Acele cuvinte se refereau la Ioan Botezătorul. Da, dar de ce i  s-a tăiat capul lui Ioan Botezătorul? Fiindcă atunci când el  a fost profetul Ilie, a tăiat el însuşi capetele a patru sute de profeţi. Eu nu voi accepta însă niciodată să mă convingă cineva că  oamenii vor deveni în mormânt nişte îngeri! Într-o pagină, Iisus spune : “Vino după Mine şi lasă morţii”.

Printr-o lucrare dezinteresată, prin sacrificiu, printr-o iubire divină, omul îşi construieşte corpul de slavă, îl amplifică în lumină şi frumuseţe, şi datorită acestui corp de slavă el învie şi devine nemuritor. Astfel trebuie înţeleasă învierea lui Iisus, Iisus care poseda toate cunoştinţele a putut să-şi hrănească atât de divin aceşti doi gemeni ai corpului eteric şi ai corpului budic cu gânduri şi dorinţe mereu luminoase şi pure (se observă în cuvintele sale, în viaţa sa), încât a reuşit să-şi formeze corpul său de slavă . Iar când a înviat, el a ieşit din mormânt cu corpul său eteric şi corpul său budic, nu cu corpul fizic. De aceea el a spus Mariei Magdalena “Nu te atinge de Mine!” El nu se  putea lăsa atins înainte de a-şi fi făcut corpul mai solid, mai material. El a permis apoi lui Toma să îl atingă, dar înainte nu era posibil.

De altfel, dacă vă amintiţi, atunci când Iisus a apărut Mariei Magdalena, ea nu l-a recunoscut la început, şi este explicabil: după cum v-am spus, corpul său eteric nu era suficient materializat şi nu avea încă aspectul şi trăsăturile lui Iisus. De aceea ea s-a gândit că era grădinarul, altfel cum s-ar fi putut ea înşela într-atât când îl cunoştea atât de bine pe Iisus? Vedeţi cum totul se explică: Iisus nu înviat cu corpul său fizic, nu, el a apărut cu corpul său eteric, corpul său de slavă, şi el continuă să trăiască cu corpul său de slavă, deoarece el nu a părăsit pământul.

Una dintre cele mai mari inepţii ale creştinismului este chiar teoria existenţei lui Dumnezeu în ceruri, a unui bătrânel care de acolo de sus are grijă de toate.

Mihai Eminescu spunea: “Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ: Dumnezeu e în inima noastră”.

Iisus a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa.” De ce nu a spus numai: “Eu sunt învierea.”? De ce a adăugat “viaţa”? Oare viaţa este diferită de înviere? Nu. Iar când Iisus spune: “Eu sunt învierea şi viaţa.”, aceasta înseamnă că învierea nu este altceva decât o formă de viaţă reînnoită, o viaţă calitativ mai pură, mai intensă. Faptul că Iisus a înviat  înseamnă că şi noi putem să accelerăm acest proces al învierii. Pentru ca o fiinţă să învie trebuie ca toate celulele să fie de o puritate perfectă şi să vibreze intens. Acela care posedă multă iubire în inima sa, dar desigur o iubire dezinteresată, spirituală, deschide mormântul celulelor sale. Învierea a fost mereu învăţată în templele iniţiatice, şi multe fiinţe au înviat deja.

Învăţătura Bisericii este ineficace şi incapabilă să aducă Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ: fiindcă nu prin minciuni se poate aduce Împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie ca Biserica să înceapă prin a revela reîncarnarea. Veţi spune: “Dar ea nu este menţionată în Evangelii.” Ba da, eu v-am arătat că este menţionată în anumite locuri. . .

Omraam Mikhael Aivanhov  “Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică”