Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii

O iniţiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de aur şi argint din Munţii Apuseni, iniţiat de compania Roşia Montană Gold Corporation (în continuare RMGC), trebuie analizată cu obiectivitate, de specialişti competenţi şi dezinteresaţi, prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii.

Scurtă descriere a proiectului Conforma datelor publicate de firma RMGC, aceasta este formată prin asocierea Minivest SA, Deva (19,3 % din acţiuni, Gabriel Resourses Ltd, Canada (80,0 % din actiuni) şi acţionari minoritari (0,7 % din acţiuni). Firma a obţinut o concesiune pentru o suprafaţă de 4282 ha, în zona Roşia Montană, situată la 80 km de Alba Iulia şi 85 km de Deva. Proiectul prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 locuri de muncă) şi organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa, pentru extragerea unei cantităţi de aproximativ 300 tone de aur şi 1600 tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafaţă, în patru cariere deschise, estimate la 100 hectare fiecare, prin decopertare), care însemnă extragerea unei cantităţi de peste 220 milioane tone de minereu. Roca sterilă va fi depozitată în două halde (Cetate, 66 hectare şi Carnic, 70 ha). Nămolul epuizat, rezultat în procesul tehnologic după extracţia aurului şi argintului, va fi acumulat într-un bazin de decantare (lac deschis) cu o capacitate de 250 milioane tone şi o suprafaţă estimata la ca. 100 hectare (600 ha după alte surse), în spatele unui baraj înalt de 180 metri, construit din rocă sterilă. Beneficiile previzibile pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic la preţul de cost.

Nu am putut să nu observ ironia, canadienii plătesc un preţ derizoriu pentru a concesiona 4000 şi ceva de hectare de teren în subsolul căruia se găsesc sute de tone de metale preţioase, obţin 80% din acţiuni şi mai beneficiază şi de scutire de impozite şi  taxe vamale. Incredibil!

Pentru populaţia din zonă

Proiectul crează un numar de locuri de muncă într-o zona deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de munca sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă. Alte avantaje preconizate de proiect prevăd posibilităţi de calificare profesională a populaţiei din zonă şi venituri din impozitele locale plătite de populaţie.

Pentru Statul Român

Statul Român beneficiază de redevenţe de exploatare în valoare de 2% din profit (estimate de unele surse la ca. 4,4 milioane USD anual), o sumă neînsemnată în comparaţie cu profitul firmei. Veniturile obţinute de Statul Român, afectate de scutirea de un impozit şi taxe vamale a firmei, înseamnă un profit derizoriu pentru stat. Singurele impozite încasate de stat sunt cele pe salariile lucrătorilor. În concluzie, dacă beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea Statului Român şi ale comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile.

Riscurile proiectului

Aspecte economice şi sociale: Se preconizează exploatarea aurului şi argintului din zonă într-o perioadă de 17 ani. Înseamnă că la sfârşitul perioadei de exploatare a zăcământului zona ar rămâne din nou fără locuri de muncă, cu un număr mare de şomeri (şi cu un mediu grav afectat), problema socială neavând o rezolvare durabilă, pe termen lung. Gravitatea şomajului va fi amplificată de prezenţa în zonă a unei populaţii venite şi stabilite aici între timp. Proiectul afectează 38% din suprafaţa comunei Roşia Montană şi aproximativ 1800 de persoane, care trebuiesc strămutate, precum şi demolarea a 740 case şi câteva biserici cu cimitirele lor. Operaţiunea a stârnit o puternică reacţie negativă şi nemulţumirea a numeroşi localnici, chiar dacă un număr însemnat au acceptat ofertele atrăgătoare de compensare financiară din partea firmei.

Aspecte juridice

Un aspect deloc neglijabil este compatibilitatea proiectului cu legislaţia Europeană: 1. Metoda aplicată în cursul elaborarii proiectului minier Roşia Montană încalcă Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Iunie 1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlmentului European.

2. Metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane (freatice).

3. Măsurile de strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei miniere care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalcă Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Persoanele ale căror drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere drepturile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Documentul mai menţionează că situaţia în care partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 % iar partenerul român doar 20 % din acţiunile Companiei Roşia Montană Gold Corporation contrazice criteriul de “interes public în beneficiul economic al ţării” (care ar justifica unele măsuri de strămutare) şi este neobişnuită în practica internaţională a valorificării bogăţiilor subsolului, precizând că în industria petroliferă, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 : 15 % în favoarea ţării gazdă. Proiectul încalcă de asemenea Convenţia de la Berlin (10 Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Concluzia generală a studiului este că proiectul nu corespunde criteriilor prevăzute în Art. 8, aliniat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi contrazice nu numai legislaţia de mediu a Uniunii Europene/Comunităţii Europene ci şi principiile de baza şi standardele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Aspecte tehnologice

Tehnologia folosită se bazează pe extragerea aurului prin tratarea minereului măcinat cu soluţie de cianură de sodiu. Folosirea unei tehnologii bazate pe extracţia aurului din minereu cu cianură periclitează în mod serios mediul ambiant şi experienţa dezastrului de la Baia Mare este releveantă. Accidente similare (ca. 30 numai duăa 1990 !) au avut loc şi în alte ţări unde se aplica procedeul. Accidente majore au avut loc în U.S.A. (1993 şi 1998), Guyana (1995), Australia (1995), Filipine (1999), dar în zone mai puţin populate şi deci cu efecte mai puţin dramatice. Dintre aceste accidente 72 % s-au datorat defecţiunilor de la baraje, 14 % spargerilor de conducte şi 14 % au fost accidente de transport. Nimeni nu poate garanta că asemenea accidente nu se pot repeta, iar odată produs pedepsirea vinovaţilor nu mai serveşte la nimic.

Mai trebuie adăugat că cianura nu este singurul pericol; nămolurile şi apele rezultate din procesul tehnologic prezintă riscuri de poluare gravă şi prin conţinutul de metale grele toxice extrase din minereu, mai persistente chiar decât cianura şi care nu pot fi neutralizate ! De altfel nici produşii de “neutralizare” a cianurii (cianat, complecşi metalo-cianici) – deşi mai puţin toxici – nu sunt lipsiţi de efecte negative, în cantităţile mari acumulate în lacul de decantare. Trebuie adăugat că la ora actuală se fac cercetări în diverse ţări pentru înlocuirea cianurii în procesul de extragere a aurului. De aceea considerăm că noile exploatări ar putea fi amânate până când aceste tehnologii fără cianură vor deveni aplicabile la scară industrială.

Aspecte ecologice şi referitoare la conservarea mediului natural

Exploatarea la suprafaţă (în carieră deschisă) produce o degradare semnificativă a mediului natural, în fapt o adevarată mutilare a peisajului, lăsând în urmă cratere imense şi masive depozite de material steril, după cum se poate vedea în cariera deschisă din imediata vecinătate, la Roşia Poieni! Poluarea aerului, apelor şi solului din zonă, produsă de mijloacele tehnice de exploatare la suprafaţă (prin decopertare) şi de transportul masiv, cu utilaje grele (camioane de 150 tone), a unor cantităţi uriaşe de minereu şi material steril nu poate fi ignorată. Distrugerea peisajului caracteristic Munţilor Apuseni anulează potenţialul turistic şi elimină perspectiva unei valorificări durabile a zonei concepute pe această bază, pe o rază mare, nu numai la Roşia Montană.

O zonă poluată nu va atrage nici investiţii de altă natură.

Exploziile folosie în tehnologia de decopertare prin “puşcare” (de cinci ori pe săptămână) prezintă riscul unor vibraţii şi unde seismice care pot avea efecte negative în imediata vecinatate a exploatării, riscând slăbirea şi prăbuşirea unor construcţii şi a unor galerii miniere vechi. Reprezintă riscuri serioase posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrările în subteran, formarea de acid cianhidric (un gaz extrem de toxic) în timpul verii mai ales sub influenţa unor ploi acide, riscuri agravate de imediata vecinătate a unor localităţi populate (Câmpeni, Abrud).

Aspecte ştiinţifice istorico-arheologice

Zona vizată în proiect conţine vestigii arheologice de mare interes ştiinţific, de valoare inestimabilă, cu caracter de unicat în Europa şi poate în lume, aşa cum au relevat studiile parţiale întreprinse de cercetătorii arheologi din România şi Franţa, ca urmare a obligaţiilor legale, finanţate chiar de firma RMGC pentru obţinerea “descărcării arheologice”. Este necesară extinderea acestor cercetări de la suprafaţa restransă cercetată (doar 4 hectare!) la toată suprafaţa vizată (cel puţin 100 hectare), ceea ce necesită mai mult timp.

Exploatarea zăcamantului de aur ar duce la distrugerea iremediabilă a sitului arheologic, ceea ce ar fi o pierdere de nerecuperat şi ar anula posibilitatea constituirii în viitor a unei zone de turism cultural, o soluţie economică durabilă pe termen lung. Distrugerea unor vestigii arheologice de asemenea valoare ar fi o crimă culturală.

Aspecte politice

Autorităţile chemate să aprobe proiectul nu pot ignora starea de nemulţumire a unei părţi însemnate a populaţiei din zonă, protestele şi opiniile exprimate de Academia Română, alte foruri şi instituţii competente (printre care Academia de Studii Economice din Bucureşti), societatea civilă prin diverse organizaţii neguvernamentale, personalităţi publice, peste 1000 de oameni de ştiinţă din ţară şi străinătate, membri ai unor instituţii cu mare autoritate ştiinţifică (printre care Ínstitut de France şi Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri – ICOMOS), opinii exprimate în manifestări publice, declaraţii, intervenţii în mijloacele de mass-media sau direct la autorităţi.

O administraţie de stat care aprobă proiectul îşi asumă o grea răspundere !

CONCLUZIE GENERALA

Cântărind beneficiile potenţiale şi riscurile implicate în proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană rezultă că în forma actuală proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de “interes public în beneficiul economic al ţării” iar beneficiile de interes privat nu justifică riscurile şi duc la concluzia că iniţiativa trebuie abandonată înainte de a produce consecinţe dezastruoase iremediabile.

Acad. Ionel Haiduc

Trebuie să luăm atitudine în cazul Roşia Montană!

Mai jos este un material care TREBUIE SĂ CIRCULE.

E singura formă de protest deocamdată.

Sunt informaţii despre Roşia Montană şi despre valoarea ei fizică, despre valoarea spirituală a zonei şi mai ales despre valoarea românului şi a României, aici şi în lume.

AM VĂZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTĂ! NU SUNT O MINCIUNĂ!

Acolo se ascunde un tezaur uriaş ce nu va putea fi măsurat nicicând în bani! Am găsit ghidul local recomandat (clandestin, în şoaptă, la ureche! – dureros!) care ştie foarte multe (nu din presă!) şi care ne-a dus în adâncurile pământului. Şi mai ales ale istoriei. Şi când am ieşit la suprafaţă ne-am dat seama în ce hău fără fund suntem pe cale să fim aruncaţi.

Cezar Aanicăi Iaşi , mai 2010

…Roşia Montană este cea mai veche localitate din România , atestată de la anul 131 după Hristos. De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, făcând din Roşia un orăşel cosmopolit. .. Din Roşia s-au ridicat, de-a lungul timpului, mulţi luptători ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptători în revoluţia de la 1848, alături de Avram Iancu. În Roşia, străduţele înguste şi pietruite, casele de patrimoniu, construite în stil baroc de arhitecţi italieni (Strada siciliană), în urma cu aproape două sute de ani, te transportă în alt timp. . .

Ultimele 330 de tone de aur şi 1680 de argint vor să fie exploatate, până la ultima rocă de minereu, de compania Gold Corporation, căreia i-a fost concesionată exploatarea. . . Doar douăzeci de mii de dolari pe an plăteşte statului român compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri pătraţi, inima de aur a Apusenilor. Concesiunea s-a făcut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi încă şapte ani de-acum încolo. . .Vedem zilnic cum angajaţii companiei intră în galerii, sub pretextul că iau probe şi fac măsurători, până ce vor începe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controlează dacă iau sau nu iau aur de-acolo. . .Uraniul ni l-au exploatat ruşii în totalitate, iar acum vom rămâne şi fără aur, dacă românii nu se trezesc la timp.

De la Bucureşti sau din altă parte a lumii nu-şi dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Roşia Montană , iar când vin aici şi află adevărul, sunt izbiţi de anormalitatea acestei situaţii, de lipsă de reacţie a Guvernului şi a administraţiei locale, faţă de această stare de lucruri.

Toţi scriu că nu-şi pot închipui că vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile şi cimitirele istorice, bucăţi întregi de munte s-ar nărui într-un iaz de cianură.Toţi ne încurajează să rezistăm! Toţi vor să fie de folos cu ceva, un lucru cât de mărunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decât orice gest politic din depărtare, şi acesta îndelung aşteptat.

“Rezistaţi! Rezistaţi!” ne îndeamnă toată lumea, dar nu e uşor, să ştiţi, să-ţi trăieşti viaţa ca în vitrină, observat, filmat şi fotografiat tot timpul, pândit din faţa casei, spionat, obstrucţionat în orice faci sau ai intenţia să începi. E o tensiune continuă care slăbeşte numai de vineri după amiază până luni dimineaţa, atunci când “observatorii” Gold-ului se adună de pe uliţe, unde se plimbă în costumele lor spilcuite şi cu ochelari negri la ochi, plini de emfază (vezi Doamne, au cumpărat aproape tot şi ei sunt stăpânii Roşiei), şi pleacă cu maşinile lor scumpe în week-end. Abia atunci, noi putem să lăsăm garda jos şi să trăim, să ne strigăm bucuriile sau să ne plângem necazurile, pe un ton de normalitate.

Şi cum să nu râvnească la aurul Apusenilor, când în el sunt, în procente mai mari decât oriunde în lume, şi metalele rare atât de căutate de industria constructoare de nave spaţiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden. Dacă măcar un singur om va rămâne aici şi nu-şi va vinde proprietatea, compania nu va putea să treacă peste el. Cred cu tărie că nu ne luptăm cu morile de vânt şi că lupta noastră nu e în zadar.

Nu se poate să scoţi o localitate în afara existenţei, pentru că vrea o companie străină să le ia acest drept în numele lăcomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai ţine o sută de ani, rezistenţa Roşiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmăreşte compania. Poate dacă românii şi-ar lua un petic de pământ pe dealurile acestea şi nu l-ar ceda în ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorţi de izbândă, în vecii vecilor.

Iată, membri ai organizaţiei mondiale “Green Peace” şi-au cumpărat loturi fie şi de câţiva metri pătraţi în Roşia Montană, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un preţ, ba chiar au confecţionat tăbliţe pe care scrie: “Această proprietate nu este de vânzare”, pe care le-au împărţit roşienilor, că să descurajeze orice tentativă a companiei de a-i ispiti să îşi vândă casele.

Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources şi alte companii subsidiare după care se ascunde) şi-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucureşti, a regizorului Bogdan Naumovici, că să le facă propagandă proiectului minier de la Roşia Montană. Chiar dacă mult prea târziu, reclama a fost oprită, în cele din urmă, pentru minciunile conţinute în ea. O lovitură dură pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidarităţii cu lupta noastră. Să vină aici cei care cunosc drama noastră, să ne sprijine moral, să arătăm Gold-ului că nu suntem aşa puţini, că avem şi pe alţii de partea noastră. Să facem şi noi acţiuni de intimidare, aşa cum fac ei, nu doar să tăcem şi să înghiţim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptători împotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici în ruptul capului. Oricaţi bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecăm. “Mie să-mi dea America toată să fie a mea, şi eu nu plec din Roşia Montană .” – Eugen Cornea, căpetenia rezistenţei antigoldiste de la Roşia Montană.

Am fost astăzi la o întâlnire cu profesori universitari şi alţi oameni pregătiţi în diferite domenii care-şi bat capul cum să salveze munţii Apuseni de exploatare şi de distrugere totală. Sincer, nu pot să stau nepăsător la ce se întâmplă şi simt că dacă eu nu mă ridic,tu nu te ridici, ală nu se ridică, nu ne ridicăm cu toţii, tragedia se va întâmpla şi nepăsarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt conştienţi de amploarea situaţiei, de faptul că aştia care ne conduc stau slugi în faţa banilor, că au vândut ţara pe nimic.

În principiu, s-a recunonsut că sunt mulţi Români care vor binele, dar care nu îl pot realiza, pentru că, urmare a manipulării, au reuşit aştia să ne demoralizeze şi să ne dezbine. Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotării miniere pe care vor să o înceapă la Roşia Montană. Prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, biochimist, a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigură pentru mediu, plante, animale şi oameni pe o rază de sute de km (inclusiv în ţările vecine) din cauza vaporilor de cianură care se ridică în aer.

Prof. dr. Vasile Boroneanţ, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani şi despre pierderea identităţii Poporului Român şi a întregului său certificat de naştere Dacic.“Tăbliţele cerate găsite întâmplător în galeriile minelor reprezintă o pagină de istorie care răstoarnă teoriile ilogice ale celor care susţin că dacii nu exploatau aurul, că nu ştiau să îl prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici măcar faimoasele brăţări de aur, nu pot fi dacice. Ele demonstrează, de pildă, că minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, se înţelegeau foarte bine cu romanii, în limba latină vulgară. În tăbliţe se stipulează clar că, deşi aproape nimeni “quia se litteras scire negavit” – “nu ştia a scrie literele” -, părţile se înţelegeau verbal asupra obiectului contractului. Şi asta, în anul 131 (dupa cum este datat în scris cel mai vechi triptic), ceea ce naşte o întrebare legitimă: când anume învăţase neamul trac limba latină vulgară? Cât despre vechimea exploatării în subteran, datările cu C14 au adus dovezi indubitabile că dacii extrăgeau aurul cu 300 de ani înainte de a fi parţial cuceriţi de romani şi că aceştia nu au făcut altceva decât să intre în galeriile săpate de daci.

Istoria tripticelor (cărţi cu trei foi de lemn cerat, legate între ele) de la Roşia Montană a fost povestită în detalii, în cartea “Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editată în 1926, la tipografia Ion C. Văcărescu.” – Formula As

Aceste tăbliţe cerate sunt singurele  dovezi pentru faptul că geto-dacii vorbeau o limba latină, mai exact Protolatină, şi implicit că nu au preluat latina Romei. Privind lucrurile din această perspectivă, e lesne de înţeles de ce au dispărut majoritatea acestor tăbliţe şi de ce se vrea distrugerea acestei zone, pentru ca în viitor să nu mai apară astfel de “inconveniente” la povestea romanizării străbunilor noştri.

S-a vorbit despre faptul că asta este rezerva strategică de aur a României, de care se ştie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu măsură şi pe care au lăsat-o moştenire urmaşilor pt. gestionaterea independentă a Poporului Român şi despre faptul că în Munţii Apuseni pe lângă cea mai mare rezervă de aur şi argint din Europa, aur de o calitate ridicată, mult superioară, ar fi şi o rezervă uriaşă de wolfram metal mai scump decat aurul şi mult mai preţios, greu de găsit, foarte necesar în industria militară şi spaţială şi în economie in general. Sunt multe care se învârt în jurul regiunii Apuseni pe care vor să o distrugă; e plin de zăcăminte, şi pe toate vor să le exploateze, statul român primeşte nimic, adică 1 miliard de dolari în 20 de ani de exploatare, adică 15 % iar explotatorii iau restul de 85 %, şi lasă în urmă distrugeri istorice, ecologice, umane, NAŢIONALE şi economice inestimabile.

Pentru pământul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Români şi milioane de Români de-a lungul secolelor ca să îl apere de asupritori şi ca să îl dăm noi degeaba astăzi. Pasivitatea o să ne coste scump. Eu cred că nu putem sta indiferenţi faţă de moştenirea pe care o avem, care e a noastră, nu a canadienilor sau a altora. E ca şi cum vine unu să iţi ia casa cu tot ce ţi-au lăsat părinţii, pământul, hainele, amintirile, şi tu te uiţi la el cum o face şi îl laşi în pace.

Ce e de făcut ? cum putem începe să ajutăm ? Cred că trebuie, în primul rând, ca toată lumea să afle despre asta, să afle adevarul, oamenii nu ştiu ce se întâmplă. Apoi împreună oamenii trebuie să spună NU !! Pentru asta trebuie să ne gândim repede, pentru că nu e timp, la ce anume putem să facem, cum putem să contribuim cu resursele pe care le avem, şi aici mă gândesc să punem în aplicare totul pentru scopul asta care ne priveşte direct. Să punem în mişcare pe toată lumea pe care o cunoaştem, care, la rândul ei va angrena mai departe alte roţi.

Doamne ajuta!

Ştefan

Articol preluat de pe http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.com

Vă rog din suflet să preluaţi acest articol şi să îl daţi mai departe.

Alexia Maria, Alice Boboc, Ana Maria Bobeică, Andrei Ludoşan, Black Angel, Claudiu, Cristina Ene, Cristian Bogdan Hotnoga, Dacic Dragon, Derscanu, Dragoş, Grimnard, Ion Toma, Lucian Iosif Cueşdean, Lulu, Mamineta, Michaela, Maria, Nea Costache, Quadratus, Raluca, Rokolla,  Selena, Solaris, Tutoriale, Veterinaru şi Vyo.

O să vă întrebaţi, ce putem face noi! Putem să facem multe dacă suntem uniţi şi dacă există voinţă, putem chiar sa adunăm bani şi să cumpărăm o parcelă acolo! Alternativa este să nu facem nimic şi să privim, să privim  lăcaşe de cult, clădiri din patrimoniu, galerii antice, vestigii importante despre limba dacilor, toate dispărând, să privim cum aerul şi apele pot fi infectate cu cianuri şi mercur, să fim pasivi când există risc ca totul să se  transorme într-un dezastru ecologic de proporţii. Un amănunt, iazul cu steril şi cianuri va avea 700 de hectare.

Aici este un link către un articol foarte interesant în legătură cu acest subiect, pe blogul lui Nea Costache: “Tentativă de jaf la Roşia Montană”